RĂSCUMPĂRAREA
Sfîntul Evanghelistul Ioan, care a fost de față la patimile lui Hristos de pe Golgota, consemnază episodul împungerii coastei Domnului cu sulița. După ce iudeii au primit învoire de la Pilat să curme viața celor răstigniți prin zdrobirea fluierilor picioarelor, pentru a putea fi îngropați, deoarece ziua de sîmbătă care urma era o zi mare, ostașii s-au apropiat și au văzut că Hristos deja murise. Deaceea, nu I-au mai zdrobit fluierele picioarelor, ci unul dintre ostași cu sulița a împuns coasta Lui și îndată a ieșit sînge și apă (Ioan 19, 31-34). Tîlcuind acest episod, Sfinții Părinți fac o serie de observații importante.
Potrivit Sfîntului Ioan Gură de Aur, în acel ceas, prin ieșirea sîngelui și a ape, ”S-a săvîrșit o taină fără seamăn”. Taina a constat în două fapte deosebite. În primul rînd, în vreme ce sîngele altor morți numai curge, pentru că se cuagulează imediat, Sîngele lui Hristos a ieșit șuvoi. În al doilea rînd, în timp ce sîngele curgea a ieșit din același loc și apă, sîngele și apa fiind însă separate, astfel încît să se deosebească. Acest lucru nu poate avea o altă explicație decît aceea că ”Cel împuns era supra om” și că a fost rînduiala lui Dumnezeu să se vădească cele două taine fundamentale ale Bisericii, adică botezul (apa) și Sfînta Împărtășanie (sîngele).
Prin bunăvoire desăvîrșită și prin iconomia dumnezeiască, aceste fapte au arătat că, în acel ceas S-a întemeiat Biserica ce se sprijină pe cele două taine. Sfinții Părinți acceptă un paralelism între crearea Evei din coasta lui Adam și crearea Bisericii din coasta noului Adam, adică a lui Hristos. Dumnezeu a luat din coasta lui Adam și a făcut femeia, în același fel în care Hristos a zidit Biserica din coasta Sa. Deasemenea, Eva a fost creată atunci cînd Adam dormea, după cum și Biserica a fost zidită din coasta lui Hristos atunci cînd El era mort (Sf. Ioan Gură de Aur).
Mai există și o altă tîlcuire a Sfinților Părinți legată de acest subiect. Eva, care a fost creată din coasta lui Adam, a adus moartea și stricăciunea pentru Adam și pentru neamul omenesc. Această înșelare a fost vindecată prin coasta noului Adam, adică a lui Hristos, care se face răscumpărătoare și curățitoare (Sf. Atanasie cel Mare). Astfel, dacă din coasta lui Adam a izvorît stricăciunea, din coasta noului Adam a izvorît viața (Sf. Ioan Gură de Aur). Coasta împunsă arată printre altele că mîntuirea nu este oferită numai bărbaților, ci și femeilor pentru că ele au fost create din coasta bărbatului.
Biserica nu este o organizație religioasă ci este Trupul slăvit a lui Hristos. În Biserică există două mari taine, simbolizate prin sînge și apă. Acestea sînt Botezul și Sfînta Împărtășanie. Prin Sfîntul Botez firea omului se curăță și chipul său se spală, iar prin Sfînta Împărtășanie omul dobîndește viață. Din acest punct de vedere, Crucea este învierea și Viața.
De aceea, atunci cînd, cugetînd lumește, iudeii L-au provocat pe Hristos să se coboare de pe Cruce pentru ca ei să creadă că El este Dumnezeu adevărat, Acesta nu a răspuns, pentru că știa că prin Cruce stăpînirea diavolului avea să fie sfărîmată și că prin Cruce și prin Învierea Sa va întemeia Biserica cu tainele Sale dătătoare de lumină. Gîndirea și concepția omenească se caracterizează prin micime. Rămînînd pe Cruce, Hristos a ”ieșuat” după criteriile omenești dar tocmai aceasta a fost marea Sa izbîndă.
Arhim. Ierotei Vlahos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu