marți, 17 aprilie 2012


Generaţia rătăcirii
septembrie 24, 2010 la 1:10 pm (Uncategorized)
Motto:     „Un timp apocaliptic vrea să vină
Prin semnele ce sunt deja prezente
Prin faptele mulţimii decadente
Şi prin gândirea plină de rugină”

Mereu grăbiţi, sub bolta cea senină
Se nasc şi mor în trecerea de veacuri
Pe ţărmuri şi pe ape, în căutări de leacuri
Bărbatul şi femeia – Creaţia Divină.

Păşind antichitatea, medievali se-avîntă
Pe turnuri sau corăbii şi-şi duc a vieţii zile
Fiind mereu aceeaşi, eroii din idile
Bărbatul şi femeia, familia cea sfântă.

Mereu înaintează… devin apoi moderni
Iar chipul lor rămîne pe pînze, între rame
Întotdeauna cupluri de cavaleri şi dame
Zîmbesc de sub uleiuri, romantici şi eterni.

Contemporani acuma, abia în zori de eră
Dau frîu neruşinării sorbind un sedativ
Şi merg orbiţi-nainte, la braţ c-un biet motiv:
Credinţa li-i plecată în neagră croazieră.

Acu se ţin în braţe nu ca în vechi portrete
Nici ca-n sculpturi de piatră, de gips sau de granit
Un „el şi el” de mînă, un „cuplu” parazit
Ce fuge de altare, în umbră, sub perete.

Naivi şi uşurateci mulţimea le zîmbeşte
Şi cer „sărmanii” drepturi, cerşesc şi toleranţă
De parc-ar putea pune perfid şi păgîneşte
Credinţa şi desfrâul pe-o unică balanţă.

Dar va veni şi vremea când o să bată ora
Şi-o trîmbiţă cerească vesti-va Judecata
Şi-atunci vor da ei seamă şi o sa vadă gloata
Că nu e ţara noastră Sodoma sau Gomora!

Iar pentru-a nu ne pierde din crez şi din putere
Noi trebuie să-nvingem mereu şi-n orice clipă
Şi dârzi sub zaua verde, ce-ncet se înfiripă
Suna-vom mâine-un clopot, un clopot de-nviere!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu